Lista de lecturi pentru un an nou se face de obicei pe genuri, dar se citește pe situații: în tramvai, într-o seară lungă, într-un weekend ploios. Așa că am făcut invers. Dacă te întrebi ce să citești în 2027, mai jos găsești șapte momente obișnuite din an și, pentru fiecare, un gen care i se potrivește și câteva titluri din catalog. Nu sunt noutăți și nu sunt promisiuni pentru anul viitor, doar cărți care există acum pe raft.
Pe drum, în bucăți de zece minute
Pentru navetă îți trebuie ceva care se lasă și se reia ușor. Pachetul Murdle cu cazuri detectivistice e făcut exact pentru asta: fiecare caz e o mică enigmă de logică, cu suspecți, arme și locuri, pe care o rezolvi în câteva minute, cu creionul în mână. E o intrare jucăușă în zona de Romane polițiste și thrillere, fără să te oblige la trei sute de pagini.
Dacă preferi ideile, „Oxford. Cunoașterea. O foarte scurtă introducere” face parte dintr-o serie gândită ca hartă rapidă a unui subiect. Aici subiectul e o întrebare veche a filosofiei: ce înseamnă, de fapt, să știi ceva.
Seri lungi de iarnă
Ianuarie și februarie sunt lunile bune pentru o carte mare. „Aducătoarea jurământului”, din seria Arhiva luminii de furtună a lui Brandon Sanderson, e fantasy epic în sensul plin al cuvântului: o lume construită în detaliu, mai multe fire narative, sute de pagini. Pentru cine vrea același autor într-o formă mai alertă, „Firefight” e un roman pentru tineri despre o lume în care oamenii cu puteri neobișnuite au ajuns să-i tiranizeze pe ceilalți. Ambele stau în secțiunea Science-fiction și fantasy.
Produse recomandate
Un weekend de istorie
Istoria se citește bine în reprize lungi, cu notițe. „Concilierea cu Hitler” se ocupă de anii în care o parte a Europei a încercat să-l îmbuneze pe Hitler în loc să i se opună, o temă care revine des în discuțiile despre politica externă. Mai aproape de noi, „Copiii nopții. Povestea stranie și eroică a României moderne” propune o privire de ansamblu asupra istoriei românești moderne.
Dacă te atrage istoria mică, a orașului, „Amintirile Bucureștilor” de Dan Roșca și volumul lui Dragoș Lucian Țigău despre Emanoil Protopopescu-Pake, din seria despre primarii de seamă ai Bucureștiului, se completează bine. Toate acestea le găsești și în Filosofie, istorie și științe umaniste.
Când vrei să înveți mai bine
Pentru studenți, pentru părinți cu copii la școală sau pentru oricine se apucă de ceva nou, „Fii mai deștept decât creierul tău” de Daniel T. Willingham e o carte practică despre cum învățăm: cum citești un curs, cum îți iei notițe, cum te pregătești pentru un examen. Willingham e psiholog cognitiv și scrie clar, fără jargon.
Cine vrea sursele, nu rezumatele, poate merge la „Automatismul psihologic” (Vol. 1) de Pierre Janet, un text clasic al psihologiei de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Se citește mai greu, dar e o lectură de referință.
O seară scurtă, cu imagini
Nu orice lectură trebuie să ia o săptămână. „Coraline. Roman grafic”, adaptarea lui P. Craig Russell după romanul lui Neil Gaiman, se termină într-o seară. Povestea fetiței care găsește în casa nouă o ușă spre o altă casă, aparent mai bună, e la fel de neliniștitoare desenată. Dacă îți place formatul, secțiunea Benzi desenate și romane grafice merită răsfoită.
Când exersezi o limbă străină
Lectura graduală e cel mai blând mod de a ține o limbă în formă. „Danger à Lyon”, cu CD, e o poveste în franceză pentru nivelul B1, așa că poți citi și asculta în același timp. E utilă dacă ai învățat franceză la școală și vrei să o reiei fără manual.
Când vrei să înțelegi ce se întâmplă cu planeta
„Pământul nelocuibil” e o carte despre consecințele încălzirii globale dusă până la capăt, scrisă pentru publicul larg, nu pentru specialiști. „Etica ecologică”, apărută la Pro Universitaria, ia aceeași temă din unghiul responsabilității: ce datorăm naturii și generațiilor care vin. Citite una după alta, prima îți dă tabloul, a doua întrebările.
Regula celor trei cărți
Dacă tot îți faci planul de ce să citești în 2027, încearcă să ai mereu trei cărți începute: una ușoară, pentru drum, una grea, pentru serile libere, și una dintr-un gen pe care de obicei îl ocolești. Prima te ține în ritm, a doua îți dă satisfacția unui lucru dus la capăt, iar a treia e cea de care îți vei aminti la sfârșitul anului.
