Mustățile feldmareșalului Mackensen – antiroman. Bucureștii sub ocupație străină, 1916–1918

#html-body [data-pb-style=HVOPH2J]{justify-content:flex-start;display:flex;flex-direction:column;background-position:left top;background-size:cover;background-repeat:no-repeat;background-attachment:scroll}„Titlul volumului Mustatile feldmaresalului Mackensen cuprinde cuvantul «antiroman». As fi putut sa spun simplu: «non-fiction». Dar «antiroman» inseamna mai mult. Este un mix de dosare de arhiva cercetate ani de zile, albume de familie, fotografii uitate, jurnale, scrisori trimise de pe front rudelor de acasa si invers. Sunt nenumarate informatii din presa timpului si din carti de memorii publicate in anii 1920. Cand documentele au tacut, am recurs la fictiune – pasaje consemnate in carte cu caractere cursive.  Este o cronica a anilor 1916–1918, cand Bucurestiul s-a aflat sub ocupatia Puterilor Centrale. A fost o incercare a destinului pentru care nimeni nu a fost pregatit. In aceste imprejurari, a iesit la iveala si fata intunecata a societatii romanesti: tradarea, lasitatea, denuntul, dezmatul, promiscuitatea, prostitutia si afacerile veroase. Marea provocare a fost ispita colaborarii cu ocupantul. Altfel spus, demisia morala pe care multi romani au practicat-o, din pacate. Bineinteles, asa cum se intampla dupa mari rasturnari ale istoriei, odata cu retragerea armatei conduse de feldmaresalul Mackensen, s-a declansat ceasul rafuielilor. Entuziasmul generat de aparitia Romaniei Mari pe harta Europei a acoperit limitele si slabiciunile cu un strat subtire de aparente convenabile.  Pana la intrarea in razboi, in 1916, Vechiul Regat traise bine, dupa decenii de pace, sub regele Carol I. Si, brusc, dupa infrangerea de la Turtucaia (septembrie) si ocuparea Bucurestilor (decembrie), romanii s-au trezit intr-o catastrofa. In anii ocupatiei straine am aflat cine suntem cu adevarat. A fost sfarsitul iluziilor, dar si sfarsitul unei lumi.” STELIAN TANASE