Reeducare și represiune în comunism. O istorie politică a închisorii Aiud, cu autograf

#html-body [data-pb-style=XKV7KLF]{justify-content:flex-start;display:flex;flex-direction:column;background-position:left top;background-size:cover;background-repeat:no-repeat;background-attachment:scroll}In istoria sistemului penitenciar romanesc Aiudul si-a castigat o trista faima, din cauza regimului carceral (foame, frig, izolare), a ratei ridicate a mortalitatii, a numarului mare de detinuti, precum si a fenomenului reeducarii tarzii (1959–1964). La inceputul anilor 1950, la Pitesti si Gherla, reeducarea fusese aplicata cu metode de o violenta extrema. In schimb, la Aiud, autoritatile au recurs la solutii mult mai sofisticate. Pentru a infrange rezistenta celor inchisi, Securitatea a utilizat resurse semnificative, sub aspect uman, institutional si ideologic, infiintandu-se chiar si o unitate speciala, Grupul Operativ Aiud, condusa de colonelul Gheorghe Craciun. Dragos Ursu analizeaza activitatea ofiterilor si gardienilor responsabili de reeducare (cadrul institutional, resursele umane, strategiile si instrumentele operative, munca informatorilor), descrie viata cotidiana a celor inchisi (conditiile de detentie, dezbaterile culturale, proiectiile politice ori cautarile spirituale) si prezinta rezultatele acestui fenomen unic atat din perspectiva tortionarilor, cat si din punctul de vedere al detinutilor care au refuzat reeducarea sau au avut o atitudine rezervata pana la sfarsitul detentiei. Autorul creioneaza pozitia fata de reeducare a unor personalitati culturale (Nichifor Crainic, Radu Gyr, Petre Pandrea), lideri legionari (Ion Dumitrescu-Bor­sa, Radu Mironovici, Nicolae Petras­cu, Nistor Chioreanu), slujitori ai altarelor (Dumitru Staniloae, Arsenie Papacioc, Bartolomeu Anania, Ioan Iovan) sau figuri cunoscute ale memoriei carcerale (Demostene Andronescu, Ioan Ianolide, Tache Rodas). „Ca conceptie de viata, sunt crestin. Ca stil de viata, ma straduiesc sa-l realizez pe cel crestin. In masura in care conceptia si stilul de viata crestin se intalneste [sic] cu cel legionar sau comunist, in aceeasi masura sunt legionar sau comunist. Despre atitudinea politica, declar ca politica nu fac. Fara sa fiu de acord cu oranduirea sociala si cu regimul actual, asa cum religia ma invata – Dati Cezarului ce-i al Cezarului –, ma voi supune acolo unde voi fi. Aceasta este pozitia mea actuala. Mentionez [asta], pentru ca s-ar putea ca peste o saptamana sa spun altfel. S-ar putea ca, pierzandu-mi mintile, sa bravez sau sa sustin enormitati. […] Aceasta este pozitia mea adevarata si pe aceasta o sustin si o semnez.” DEMOSTENE ANDRONESCU, declaratie data in timpul reeducarii, 1962 „Ca si la Pitesti, si aici [la Aiud] s-a urmarit indeaproape crearea unei psihoze, conform careia oamenii sa ajunga la un asemenea grad de deformare psihologica, incat sa-si autoimpute fapte din trecut, convingeri intime si credinte mostenite; sa se naruie in ei prietenii si valori morale, sa se orbeasca sufletele prin impunerea unor complexe hidoase de autodispretuire.” ION CARJA, Intoarcerea din infern „Nu este usor pentru mine sa recunosc ca am gresit, dar este cinstit sa o fac. Vreau o data pentru totdeauna sa se stie: simt nevoia sa o spun clar si raspicat ca am gasit suficienta tarie in mine sa ma desprind pentru totdeauna de legionarism sub toate formele lui.” RADU GYR, declaratie data in timpul reeducarii, 1962