Turcii și tătarii din România. O scurtă istorie

#html-body [data-pb-style=V76IC58]{justify-content:flex-start;display:flex;flex-direction:column;background-position:left top;background-size:cover;background-repeat:no-repeat;background-attachment:scroll}Turcii si tatarii din Romania. O scurta istorie nu este si nici nu isi doreste sa fie un tratat de istorie a turcilor si tatarilor din tara noastra. Nu urmareste inventarierea exhaustiva a tuturor proceselor istorice si nu isi propune sa inchida dezbateri firesti. Scopul cartii este sa ofere o naratiune ampla, inteligibila si coerenta despre originile, transformarile si experientele acestor comunitati, despre modul cum au evoluat in Dobrogea si in spatiul romanesc si despre maniera in care, de-a lungul secolelor, destinele lor s-au impletit. Privita retrospectiv, istoria turcilor si tatarilor din Romania se dezvaluie ca un proces complex, stratificat si profund legat de dinamica unei regiuni aflate mereu la rascrucea Marilor Puteri si a marilor mobilitati. Dobrogea, spatiul lor fundamental de formare si dezvoltare, a functionat vreme de secole ca un laborator al diversitatii, al tranzitului si al reinventarii identitare. In aceasta regiune, unde stepa intalneste Dunarea, iar Marea Neagra se deschide spre Anatolia, Balcani si Crimeea, turcii si tatarii au construit, treptat si cu o remarcabila capacitate de adaptare, o lume comuna, in care diferentele nu au fost niciodata simple linii de demarcatie, ci straturi ale unei convietuiri profunde. Povestea lor nu poate fi desprinsa de povestea regiunii si a statului in care au trait. Fiecare etapa – medievala, otomana, moderna, interbelica, comunista sau postcomunista – a adaugat un nou strat unei identitati care nu este rigida, ci dinamica, deschisa si capabila de sinteza. In cele din urma, istoria turcilor si tatarilor din Romania este o istorie a frontierelor, dar si o istorie a intalnirilor, a continuitatilor si a rezilientei. Contine o colita de 8 pagini cu fotografii alb-negru.