Scurta istorie a romanilor. Editia a 3-a, revizuita

Oricare roman stie din copilarie, din familie si de la scoala, ca numele de Romania vine de la Roma si ca romanii se trag din romanii cei vechi. Este, desigur, aici o exagerare si o anumita generalizare, insa faptul nu este prea departe de adevar. Numele de Romania (in exact aceasta forma) nu are aceeasi vechime in istorie ca numele de roman. Daca ar fi sa studiem doar istoria stricta a Romaniei, atunci ar trebui sa o incepem de la domnia lui Alexandru Ioan Cuza, adica din a doua jumatate a secolului al XIX‑lea incoace. De atunci, acest nume de Romania a devenit oficial in plan intern si international. Romanii exista insa de la finele mileniului I al erei crestine, cand se apreciaza ca s‑a incheiat etnogeneza (adica formarea poporului), iar formatiuni politice ale lor, cu numele de „tari romanesti“, exista tot de atunci. Romanii insa nu au aparut din nimic, ca generatie spontanee. Ei se trag din alte etnii, asa ca istoria lor trebuie inceputa cu trecutul acestor stramosi, atat cat sunt ei cunoscuti si de cand sunt ei atestati. AUTORUL   IOAN-AUREL POP, academician, presedinte al Academiei Romane, profesor si fost rector al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, este autor si coautor a peste saptezeci de carti, tratate si manuale si a peste cinci sute de studii si articole. I s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa din partea a 10 universitati din tara si din strainatate. Este membru al unor academii si societati savante straine, intre care Academia Europeana de Stiinta si Arta de la Salzburg, Academia Nationala Virgiliana din Mantova, Ateneo Veneto din Venetia, Academia Europeana de Stiinte, Arte si Litere din Paris. A fost visiting professor al unor universitati din SUA, Italia, Franta, Ungaria si Austria, precum si director al Institutului Cultural Roman din New York si al Institutului Roman de Cultura si Cercetare Umanistica din Venetia. Din 1993 este director al Centrului de Studii Transilvane din Cluj-Napoca al Academiei Romane.