Despre actele ratate - Sigmund Freud

Noua serie isi propune sa aduca in atentia cititorilor mai mult sau mai putin familiarizati cu psihanaliza o serie de lucrari ale marelui ganditor, intr-un format accesibil si adaptat cerintelor lumii moderne. Textele au fost cu greu selectate din vasta opera freudiana, caci alegerea unora a reprezentat o nedreptate adusa altora. Temele tratate sunt mereu actuale, caci, in ciuda progreselor din planul exterior, mintea omeneasca nu s-a schimbat prea mult in ultima suta de ani. Astfel, la intrebarea pusa de revista n 1993, „A murit Freud?", raspunsul nostru este un "nu" categoric. Cititorul va gasi, speram, in paginile acestor carticele esentele pretioase ce se afla adesea in recipiente de mici dimensiuni – pentru a-l calauzi in perpetua sa cautare si pentru a-i oferi reperele necesare pe drumul cunoasterii. „Un presedinte al camerei deputatilor a deschis odata sedinta cu urmatoarele cuvinte: «Domnilor... declar sedinta inchisa»." – Sigmund Freud „Pierdem un obiect atunci cand devine daunator, cand intentionam sa-l inlocuim cu altul mai bun, cand am incetat sa-l indragim, cand provine de la o persoana cu care relatiile noastre s-au inrautatit sau daca a fost obtinut in conditii la care nu mai dorim sa ne gandim." – Sigmund Freud *** Ne intalnim aici cu o lucrare care face parte din , alaturi de „Visul" si de „Teoria generala nevrozelor", si care descrie psihopatologia vietii cotidiene. Prelegerile din volumul de fata au fost prezentate in fata studentilor de la Universitatea din Viena intre octombrie 1915 si martie 1916, motiv pentru care: „Nu a fost cu putinta sa pastram in timpul prezentarii tonul calm si rece al unui tratat stiintific, vorbitorul asumandu-si sarcina de a nu permite ca atentia auditoriului sa scada in timpul unei prelegeri de aproape doua ceasuri", marturiseste Freud in Cuvantul inainte al cartii sale. Textul a fost publicat in limba romana in: Sigmund Freud, vol. 1,, Bucuresti: Trei, 2010