Sfințenia papucilor de casă. Despre renunțarea la lume - Pascal Bruckner

Doua mari ideologii domina societatile occidentale: declinismul si catastrofismul. De la inceputul secolului, toate evenimentele par sa confirme acest pronostic: incalzirea climatica, terorismul islamic, coronavirusul si razboiul Rusiei impotriva Ucrainei. Singura salvare posibila este propriul camin, ultim refugiu si protectie contra salbaticiei. Dar casa din zilele noastre nu este un simplu adapost, ci un spatiu in sine care inlocuieste lumea. Poti sa te bucuri de pe canapea de placerile oferite odinioara de cinematograf, de teatru, de cafenele. Totul sau aproape totul ne poate fi livrat la domiciliu. Si atunci de ce sa iesi din casa si sa te expui? Scopul eseului de fata consta in analiza acestei mentalitati a retragerii si a renuntarii, in intelegerea radacinilor sale filosofice si a formelor istorice. Fiindca niciodata tensiunea dintre dorinta de a vagabonda si inclinatia spre solitudine nu a fost atat de puternica. Iar izolarea obligatorie, veritabil cosmar al ultimilor ani, pare sa fi fost inlocuita in cazul multora de o autoizolare voluntara. Nu tirania sanitara ne ameninta, ci tirania sedentara. Oare papucii de casa si halatul vor deveni noile embleme ale lumii viitoare? „Cu talentul sau obisnuit, Bruckner creioneaza portretul dulce-amar al unei omeniri ghemuite, chircite, care considera ca mai putin inseamna mai bine.“ - _Le Monde_ „COVID-ul a accentuat o tendinta care ia amploare inca de la inceputul secolului XXI: cea a extinderii excesive a spatiului domestic, careia ii corespunde micsorarea spatiului public. Acest fenomen, dupa parerea filosofului, ar fi un raspuns la o politica a fricii, prin frica si pentru frica, o politica ce guverneaza inca de la inceputul secolului.“ - _Le devoir_ „Observator ingrijorat al unei epoci care duce lipsa de idealuri, Bruckner zugraveste o imagine fara concesii a vietilor noastre infuzate de confort si ii pulverizeaza pe cei care, asemenea lui Oblomov, eroul literaturii ruse, traiesc culcati si devin treptat niste fiinte diminuate. Un eseu salutar si coroziv.“ - _Revue des Deux Mondes_ Nascut la Paris in 1948, PASCAL BRUCKNER este romancier si eseist, o figura emblematica a intelectualitatii franceze. A fost ales membru al Academiei Goncourt in 2020. La EDITURA TREI au aparut toate romanele sale – _Casa ingerilor_, _Luni de fiere_, _Hotii de frumusete_, _Fiul cel bun_, _Care_ _dintre noi doi l-a nascocit pe celalalt?_, _Iubirea fata de aproapele_, _Capcaunii_ _anonimi_, _Copilul divin_, _Palatul chelfanelii,_ _Iubito, eu ma micsorez!..._, _Pazea,_ _se-ntoarce Mos Craciun!_, _Paria_, _Un an si_ _o zi_, volumele de eseuri – _Noua dezordine_ _amoroasa_, _Fanaticii apocalipsei_, _Paradoxul iubirii_, _Casatoria din dragoste_, _Euforia perpetua_, _Mizeria prosperitatii_, _Tirania penitentei_, _Intelepciunea banilor_, _Un rasism imaginar_, _O scurta eternitate_, _Din prietenia unui munte_, _Un vinovat_ _aproape perfect_, _Sufar, deci exist_, precum si volumul de teatru _Ce doreste_ _domnul?_